Acasa…la parinti
Am 28 de ani si tot nu imi vine sa cred, cat de copila ma simt de cate ori vin acasa la parinti.
Da, acum acasa, e in casa mea si a lui Ducu din Bucuresti, dar acasa la parinti este intotdeauna…altceva. Ma simt altfel. Sunt parca mult mai in largul meu. Nu imi e frica sa gresesc, pentru ca stiu ca nu voi fi judecata, ci invatata cum sa fac mai bine. Parca toate grijile dispar dintr-o data. 
Cred ca partea asta imi place cel mai mult. Ca acasa la mama si la tata, oricat de rau mi-ar fi sau mi-ar merge, stiu ca totul va fi bine. Cum sunt si sentimentele astea… Cat esti adolescent, nu stii cum sa faci sa te desprinzi mai repede de parinti, sa-ti castigi independenta si, cand esti adult, nu stii cum sa faci sa te intorci mai des la ei.
Cred ca cel mai mult conteaza experienta. Varsta. Realizezi si vezi altfel lucrurile prin ochii unui adult, decat prin ochii unui adolescent. Cat de inselatoare poate fi aceasta perioada. Atunci cand crezi ca le stii pe toate, ca esti atotcunoscator si ca parintii sunt demodati si invechiti in gandire, dar de fapt, ei au intotdeauna dreptate.
Si acum regret certurile cu parintii din adolescenta, pentru ca, imi dau abia acum seama, aveau dreptate. Ca, in mintea mea de rebela, credeam ca-mi vor raul, ca nu ma inteleg, cand de fapt, era exact opusul, imi vroiau numai binele si se gandeau la viitorul meu. Bine macar ca perioada mea de rebeliune, a fost destul de scurta si ca m-am trezit la realitate destul de repede.
Daca vreti un sfat, voi cei care suntei in perioadele voastre de “rebeliune impotriva parintilor”, eu zic sa-i ascultati. Sa-i ascultati si sa le urmati sfaturile pentru ca ei, parintii, sunt persoanele care va vor numai bine si va vor iubi cel mai mult pe lumea asta, neconditionat, pana la moarte!
Mamarina, Paparino va iubesc!
My Facebook Page!!!
Imi iubesc parintii foarte , forte mult si imi pare rau cand ii fac sa sufere ( unele lucruri care mie mi se par banale pe ei ii raneste foarte mult )… cand imi dau seama incerc sa-i fac sa ma ierte .
… cand vreau sa vb cu cnv , cand vreau sa ma stranga in brate …stiu ca este greu si ca de aceea pleca si ii doresc multa sanatate ( macar atat pt cate face pt noi ) … in fine … Te iubesc mami , tati ! :* :*
Imi pare rau ca nu am ramas acasa in vacanta de iarna ( am fost plecata ) , trebuia sa stau acasa cu ei ( dupa ce ii vad 2 zile pe sapt ) mai ales cu mami pt ca o sa pleca peste cateva zile ( in Spania ) … cand ma gandesc imi curg lacrimile , ma gandesc cat de greu imi este fara ea
Nu pana la moarte ci chiar mai incolo de moarte:)….foarte frumos…se vede ca iti iubesti parinti:)
dami id tau te rog frumos
Pingback: Diana Dumitrescu: «Mă simt copilă de câte ori vin acasă la părinți» | Vedete
OLA DIANA SA STI CA AI PERFECTA MARE DREPTATE IN CE AI SCRIS IN POSTUL TAU NICAIERI NUI MAI FRUMOS CA LA CASA PARINTILOR ANDE TE-AI NASCUT SI AI COPILARIT ASA ESTE DIANA NICAIERI NUI MAI FRUMOS CA ACASA SI YO SUNT LA FEL SIMT TOT CA TINE CAND VIN IN ROMANIA LA CASA UNDE YO AM COPILARIT SI AM AVUT CELE MAI FRUMOASE AMINTIRI ANTRADEVAR AMI ESTE BINE SI AICI IN SPANIA UNDE SUNT ACUMA DAR CAND VIN ACASA IN ROM PARCAI ALTCEVA YO AM O VORBA DIANA CARE O PORT CU MINE MEREU SI IA SUNA ASA NICAIERI NUI MAI FRUMOS CA ACASA SI CU ASTA AM SPUS TOTUL ABIA ASTEPT SA VIN IN TARA LA VARA IN CONCEDIU OK PE FINALUL MESAJULUI MEU TE PUP CU STIMA SI RESPECT CRISTI DIN CASTELLON-SPANIA…ADIOS DIANA …
Buna Diana!Am citit tot ce-ai scris,si ai perfecta dreptate!Esti un suflet cald.Apreciez fiecare cuvint,si te inteleg.Posezi niste cuvinte ce te patrund pana in adinc.Esti special,si sunt sigura ca datorita parintilor tai.Am o mica intrebare,daca esti disponibila sa-mi raspunzi: Cum se numesc parintii tai?
Te pup,si-ti doresc o zi buna in continuare!
AI dreptate Diana pt k si eu sunt la fel
( Imi cred parintii invechiti si cred ca imi vor raul si dupa multe multe certuri si dute m-am lovit cu capul imi dau seama ca mi-au vrut binele!!! Te pup:*
Ma uit la tine Dinat cat esti de frumosa si incerc sa vad in interiorul tau prin modul in care te exprimi, prin mesajele pe care le transmiti … facand asta realizez cat de frumos este caracterul tau si ma bucur sa descopar oameni ca tine. Chiar daca este o cale virtuala de comunicare, sunt convins si stimt ca, de fapt asa esti si chiar tu scri aceste mici povestioare.
Intre felul in care arati te exprimi si mesajele tale exista o aderenta fantastica, coeziunea perfecta de o armonie de invidiat. Frumos, asta esti tu Diana!
Ma bucur ca ne dai ocazia sa citim in sufletul tau .