Am fost azi la cumparaturi, mi s-a parut ca aratau bine si am decis sa cumpar. Pe drumul de intoarcere, desi eram cu portbagajul plin, nu am incetat sa ma gandesc, nu la cum o sa trec cu atatea sacose prin nametii pe care primaria nu s-a sinchisit sa-i curete, ci la cum o sa gatesc crevetii…

Initial am vrut sa caut o reteta, dupa care m-am hotarat sa-mi las imaginatia sa zboare…

Mai intai am pus la fiert niste orez cu putin delikat pentru mancaruri. Dupa care m-am pus pe curatat creveti, asta pentru ca Ducu a insistat ca ar fi mai usor de mancat, oricum, a fost cea mai buna alegere. I-am curatat, i-am spalat si i-am lasat la scurs. Am curatat si  taiat usturoiul, cat de marunt am putut si am ras 50 gr de parmezan.

Am pus cca 80 de grame de unt(eu am folosit un unt cu sare de mare si s-a simtit diferenta) intr-un wok, dupa ce s-a topit, am adaugat usturoiul, dupa ce a devenit auriu am pus si crevetii curatati. I-am rumenit cam 7 minute, am adaugat un praf de verdeturi uscate, combinate (oregano, busuioc, salvie, cimbru, etc.) si chiar inainte de a lua wok-ul de pe foc am aruncat si cateva frunze de menta proaspata. Am pus crevetii la scurs intr-o sita, sa nu ramana multa grasime pe ei, iar in acelasi wok, in grasimea ramasa, am pus orezul fiert cu un pic de sare, piper, aceleasi verdeturi uscate, am adaugat parmezanul ras si l-am tras un pic la tigaie.

Dupa ce am terminat, am asezat un pat de orez pe o farfurie, deasupra crevetii si am decorat cu menta proaspata. Langa, am pus si o felie de lamaie, pentru cei care se stiu cu stomacul mai sensibil, dar si pentru un alt gust.

Astfel am reusit sa fac: “Creveti cu usturoi si menta pe pat de orez”. Pofta buna!

My Facebook Page!!!

Sincer, nu stiam absolut nimic despre piesa si ma asteptam sa fie o comedie cap coada, dar nu, nu a fost asa. Este o piesa ce te face sa razi si sa plangi in aceasi masura. Este o ora si jumatate sustinuta de doi actori, in care nu ai nici macar 30 de secunde timp sa te plictisesti.

Am fost surprinsa. Placut surprinsa, pentru ca nu ma asteptam ca ei doi sa se potriveasca. Nu stiu de ce… insa mi-a placut. Am vazut o alta Adela pe scena teatrului. De fapt nu am recunoscut-o. Nu fizic. Lucrez cu Adela de ani de zile, dar acolo pe scena era altcineva. Si mi-a placut sa o descopar asa. Are parte in acest spectacol de un partener pe masura si impreuna redau spectatorului o bucatica tragi-comica din vietile noastre, ale tuturor, din dramele si minciunile noastre, din bucuriile si supararile noastre, din visele noastre.

O piesa care merita vazuta. Bravo Adela! Bravo Mihai! Bravo regizorului!

Daca vreti sa o vedeti, piesa se joaca si in aceasta seara la tearul Metropolis!

My Facebook Page!!!

Nu mai este mult si surprizele se tin lant in acest nou sezon, iar membrii trupei LaLa Band nu inceteaza sa cante si sa danseze numai pentru voi! Iata ce am reusit sa surprind in timpul repetitiilor:

Sper ca v-a placut! Nu uitati, de luni 6 februarie 2012, de la 20:30 pe ProTV, Pariu cu Viata sezonul II.

My Facebook Page!!!

Incetul cu incetul, viata mi-a demonstrat, ca in realitate, nimic nu se intampla ca pe pelicula. Oricat de mult ne-am stradui noi, cei  ce lucram in bransa, sa ilustram realitatea, intotdeauna se va face un compromis, sau mai multe si, astfel se vor anula toate incercarile noastre de a zugravi frumos realitatea. Chiar si asta este un cliseu… “sa zugravesti frumos realitatea”… real…ar trebui sa fie exact asa cum e. Ei bine, niciodata nu se intampla asa. Uneori totul pare mai frumos, alteori, in aceasta incercarea disperata  de a arata omului ca asa e in viata, iese cumva mai urat.

Mi-am dorit foarte mult zapada anul acesta, pentru ca mirosul de iarna sa imi aminteasca din nou de copilarie, de zilele cand ieseam cu sania pe strada, sau faceam igluuri din zapada si “furam” presurile de pe la usile caselor noastre ca sa ne punem covoare…ei da, vremuri frumoase pline de inocenta. Dar azi, imi pare rau. Imi pare rau pentru ca aflu din nou, ca in viata nu e ca in filme. Nu stai langa semineu si te uiti pe fereastra cum se joaca copii, ci te ingrozesti cand afli ca batrani si copii au murit din gauza frigului, ca au fost sute de accidente din cauza zapezii, ca foarte multi oameni au ramas inzapeziti ore intregi…

Da, viata bate filmul si daca la un moment dat am crede ca viata este o poveste, ne trezim imediat, atunci cand facturile bat la usa, cand probleme nu intarzie sa apara, cand grija zilei de maine te doaboara si adormi cu lacrimi in ochi, cand siguranta locului de munca nu mai exista, cand iti dai seama, ca pana la urma, cu totii suntem supravietuitorii propriei vieti si ca de fapt nu traim si ci ne zbatem sa reusim si maine. Sunt sigura ca toate astea exista in orice casa, in orice familie si in gandurile fiecaruia dintre noi.

Cred, pana la urma, ca tine de egoismul fiecaruia sa lupte pentru un “putin mai bine” pentru el si familia lui si ca acest lucru nu ar trebui condamnat, pentru ca, intr-o anumita masura, cu totii il avem.

Da…viata bate filmul…dar oare cum se termina?!

My Facebook Page!!!