Despre iubire si culori
Nu mai cred in "fairytales" si asta am spus-o de nenumarate ori. Dar nu voi inceta vreodata sa cred in iubire. Suntem meniti sa iubim. Pentru asta suntem pe Pamant. In general, problemele noastre se trag din lipsa de iubire.
Lipsa de iubire - fie ea, parintesca (desi aici e problema de perceptie, orice om isi iubeste copilul, dar exista moduri diferite de a isi arata iubirea), fie ea iubirea prieteneasca (sa zicem) sau fie ea IUBIREA aceea pe care toti o asteptam, iubirea venita de la cel sau cea pe care noi o consideram jumatatea noastra, aceasta lipsa este vina tuturor problemlor noastre. De la cele materiale pana la cele sufletesti.
Iubirea iti da o stare de linste, de pace. Atunci poti gandi clar, te poti concentra pe ceea ce ai de facut, te bucuri de viata asa cum ar trebui sa o facem cu totii zi de zi.
Iubirea dintre doi oameni este ca un tablou. Poate avea un infinit de culori. Poate fi un curcubeu superb sau poate amesteca culori inchise, chinuitoare... Iubirea este cum noi ne-o coloram. Este asa cum suntem noi. In culorile noastre. Poate fi vie. Poate fi trista. Poate fi... cum vrei tu...
O viata colorata este o viata plina de iubire. Asa ca hai sa ne coloram vietile. Sa zambim in curcubee, sa radem cu sunet de ploaie, sa mirosim a vara, sa fim puternici ca muntele, sa gandim rece ca iarna, sa fim viteji ca vantul, sa plangem ca toamna... Hai sa ne iubim...
P.S. EU ma duc sa votez! ;)
xoxo, Diana
