...suflet dezgolit...
Amurg de vara cu miros de nisip imi invadeaza mintea pustie...sufletul meu dezgolit de valurile marii, alearga pe nisipul inca incins de caldura iubirilor trecute....
Imi este dor...atat de dor sa iubesc pana la suferinta... sa imi simt inima batand in piept cu putere... cu dorinta de sentiment.
Lumea mea pustie se invarte in jurul unui suflet dezgolit, ratacitor...vino inapoi, il strig...
Trupul meu infrigurat de dor, se incalzeste pe nisipul ce arde de dorinta, dorinta iubirii de alta data. Ma oglindesc in linistea marii...privirea mea distorsionata imi ingheata ochii, caci nu sunt cei pe care ii sitam odata, atat de bine. Speriata, fug si ma ascund la umbra unui trup sculptat in piatra care ma priveste cu pofta... ma las aparata de o umbra de piatra, care e tot mai rece, mai rece...
Spuma marii imi uda picioarele...marea e calda si ma cheama...pasesc incet, nesigura in intinderea neagra ce se asterne in ochii mei, aud un strigat pierdut...imi intorc usor privirea..sufletul ma cheama...
Totusi, pasesc in intuneric...nimic nu mi se poate intampla...trupul mi se cufunda incet, incet...e negru...e lliniste...e bine...
xoxo, Diana
