Am fost in vizita la bunici.

Am fost in vizita la bunici. Nu la ai mei, ca ai mei s-au dus de ceva vreme, la bunicile unor prietene care si-au dorit sa ajunga sa le mai viziteze. Si am respirat! Pur si simplu am simtit ca respir in miros de tara si gogosi calde, in imbratisari pline de recunostinta de la bunica, m-am bucurat de lacrimi de fericire, de copilele care alergau libere prin curtea bunicii, de mata intinsa la soare, de zeama de varza care s-a varsat in masina (nu chiar, dar tot a fost o experienta)... a fost o gura de aer, de oameni reali si simpli care stiu ca micile bucurii ale vietii sunt oamenii, copiii si Dumnezeu. Caci restul nu conteaza. Luptam pentru lucruri care aduc o bucurie efemera si ireala. Ce vreau eu sa spun e ca, daca aveti bunici/parinti in viata, mai departe de voi, sa nu ii uitati! Mergeti sa-i vedeti si sa va bucurati de ei atata timp cat ii aveti, caci doar ei conteaza. Amintirile create, lacrimile, zambetele, sentimentele trezite de ei in suflet, doar cu asta ramanem si cu astea plecam de aici!
O seara binecuvantata alturi de cei dragi!! ❤️
P.S. Imi e asa dor de bunica meaaaaa...