Sunt acasă de trei zile și deja mi-e dor de mare.

Sunt acasă de trei zile și deja mi-e dor de mare.
Poate pentru că, oricât de mult timp aș sta departe de ea, marea rămâne locul în care mă simt cel mai aproape de mine. Mi-e dor de serile calde, de pielea sărată, de părul uscat de soare, de diminețile în care primul lucru pe care îl vedeam era albastrul ei. Mi-e dor de zgomotul valurilor, de nisip, de lumina aceea pe care doar marea știe să o aibă. Constănțeancă fiind, probabil n-o să-mi treacă niciodată dorul ăsta. Plec de lângă ea și, după doar câteva zile, începe să mă cheme înapoi.

Cu trupul acasă și cu sufletul încă la mare. 🌊🤍