Uneori mă uit la mine și am impresia că sunt foarte bine.

Uneori mă uit la mine și am impresia că sunt foarte bine. Și chiar sunt. Doar că, în paralel, există undeva în creierul meu o versiune de Diana care visează să stea întinsă într-un hamac, în liniște, fără să caute nimic prin casă, fără să răspundă la „mami, unde e…?”, fără să pună rufe, fără să calce pe Lego 🙄, fără să strângă nimic și, ideal, fără să fie responsabilă de absolut nimic măcar câteva ore. 😂 Știu că pare că visez la Maldive, dar sincer cred că în perioada asta aș fi la fel de fericită și într-o cameră de hotel la două străzi de casă, dacă ar fi liniște și n-ar trebui să mă ridic pentru nimeni. 🤣

În rest, toate bune. Copil fericit, casă vie, mamă funcțională… pe bază de cafea și imaginație. 😂