e 2 noaptea... a venit caldura si odata cu ea concertul broastelor din Cismigiu acompaniate de vecinul meu trompetist...
Poate suna ciudat, mai ales in secolul in care toate femeile viseaza la frumusetea si tineretea vesnica. Secolul in care operatiile estetice, botoxurile si silicoanele sunt mai la moda decat Chanel, dar este adevarat, frumusetea doare. Doare...din toate punctele de vedere.
Nu obisnuiesc sa fac asta, cred ca am mai scris despre un singur loc in toata istoria blogului, un loc in care m-am simtit foarte bine.
Despre experienta pe care am trait-o in duminica de Florii, o sa va spun foarte putin si voi lasa fotografiile sa vorbeasca de la sine.
M-am gandit mult la tine... La noptile nedormite, fete de perna ude de lacrimi, minute de intrebari, ore de framantari...
Ce ne fac toate aceste urme de iubire, care raman in noi, ca initilalele scrijelite pe scoarta unui copac. Urme ce nu trec...poate devin ma ilizibile, mai putin dureroase, cu timpul...Iubirea neconsumata este dureroasa, ti-am spus sa nu te joci cu sufletul. Este cel mai dureros joc. Cel mai periculos.
Amurg de vara cu miros de nisip imi invadeaza mintea pustie...sufletul meu dezgolit de valurile marii, alearga pe nisipul inca incins de caldura iubirilor trecute....