Viata de "single", este mereu surprinzatoare. Nu de alta, dar mereu cunosti oameni noi, care pot fi la fel de surprinzatori.. sau nu. Cand suntem singure, ne dorim, ne place si vrem mereu sa cunoastem oameni noi. Fie femei, fie barbati. Ambele din acelasi motiv: sa ne schimbam viata, sa ii gasim un curs, sa-i dam un sens...sa o facem frumoasa si sa o traim din plin. 

 

In mod normal, atunci cand esti singura, iesi la intalniri. In era facebookului, un "blind date" este aproape de imposibil. Spun aproape, pentru ca inca mai exista oameni care nu au facebook, sau refuza sa isi puna poze. Dragut...sau nu. Poate insemna ca sunt misteriosi sau ca dezamagirea va fi mare atunci cand il/o vei intalni. Dar nu dispera, va veni si cel/cea care sa te surprinda.

Pana acum, pentru mine au functionat intalnirile unde m-am dus sceptica si convinsa ca nu va iesi nimic. Nu stiu de ce, sunt pe dos din punctul asta de vedere. Cand entuziasmul e mare.. se duce dracu' tot cat ai clipi. Cand ma duc asa, de gura prietenilor, ei bine, dau de niste oameni...surprinzatori. 

Problema e, ca in ziua de azi, datorita accesului mult mai rapid, la informatie, existentei telefonului, facetime, tango, viber, whatsapp...si toate celelalte aplicatii care ne ajuta comunicarea cu cei din jur, lucrurile se intampla cu o repezeala uluitoare. Nu stii cand au trecut 3 intalniri, pentru ca voi v-ati vazut o data, dar ati mai petrecut cate o ora jumatate la telefon, discutand vrute si nevrute (exact ca la o intalnire), cateva zile la rand. Apoi te intrebi: incotro? Ce se intampla de fapt aici? 

Si totusi, nu e mai bine asa? Nu prin conversatii, fie ele si la telefon, ajungi sa cunosti un om? Oare credibilitatea dispare daca nu ai contact vizual? Oare relatia dintre doi oameni se poate consuma mai repede? Oare trebuie sa ne infranam dorinta de a comunica, de a ne vedea pentru a face ca lucrurile sa fie mai durabile? Sau durabilitatea relatiei dintre doi oameni se bazeaza pe compatibilitate si dorinta de a construi ceva frumos impreuna?

Oricum, cred ca ar trebui, atunci cand suntem implicati in relatii, sa fim deschisi la comunicare si la dorinta de cunoastere. Nu pentru a trada sau a insela, ci pentru simplul fapt ca exista posibilitatea sa cunosti oameni de la care ai ce invata, oameni care sa te stimuleze, care sa iti insufle dorinta aceea de a fi mai bun. Si da, de cele mai multe ori lucrurile astea vin din partea partenerului, dar cu totii avem resurse limitate, si poate prietenii sau prietenii noi te pot hrani cu aceste lucruri. E gresit? E tradare? Sau e considerata tradare doar de oamenii egoisti?

Photo: Nico Grigore Photography

Make-up: Daniela Paune

Hair: Bianca Ionita

Tinuta: Miau by Clara Rotescu