Niciodata nu mi-a placut sa fortez lucrurile intr-o anumita directie. Desi mi-am dorit de multe ori lucruri si intamplari, de care pana la urma nu am avut parte, nu mi-a placut sa insist. Am lasat viata sa ma surprinda mereu. Si nu a fost rau, pana la un anumit punct. Atunci mi-am spus: "hai sa incerc si asa".
Am plecat pe un drum in care zambetul meu spunea: "maine o sa fie real, maine o sa simti, maine o sa ajungi sa traiesti sentimentul acela pe care il cauti". Dar, cand incerci prea mult... ei bine, nu iese niciodata. Nu am reusit decat sa ranesc. Pe mine si oameni din jurul meu.
Am avut la un moment dat o discutie cu cineva care imi spunea ca am nevoie de o perioada de liniste, in care sa ma cunosc si sa ma obisnuiesc sa stau cu mine. E un lucru pe care l-am facut, ma cunosc destul de bine, dar de fiecare data am avut alaturi pe cineva. Si atunci mi-am spus ca este momentul sa ma si obisnuiesc cu ce am cunoscut din mine. Sa invat sa traiesc cu mine. Pauza. Rabdare. De asta este nevoie. Dar, cand te obisnuiesti cu ideea, cand inveti sa ai rabdare, te loveste. Realizezi atunci ca nu a fost nevoie decat de putina rabdare. Si, cum este viata surprinzatoare, atunci cand te astepti mai putin...
Deschizi brusc ochii si vezi acolo unde nu te asteptai vreodata sa vezi, gasesti ceea ce iti doreai, dar poate cumva nu puteai sa o spui cu voce tare. Brusc nu mai cauti drumul, nu mai incerci, ci pasii tai merg ca si cum ar fi pe drumul spre casa, pe care il cunosti foarte bine. E adanc ingropat in sufletul tau. Si simti. O simti atat de adanc in minte, in suflet, in trairi, in sentimente incat stii ca este ceea ce cumva asteptai. Zambetul tau nu mai minte, e real. Sentimentele si trairile iti furnica tot corpul, numai ca sa iti reaminteasca ca tot ce se intampla este cat se poate de real.
Am plecat la 31 de ani pe un drum pe care nu mi l-am imaginat niciodata, la care nu m-am gandit niciodata, ci pur si simplu m-a surprins. Increzatoare, zambitoare si sigura pe mine. Sigura ca voi zbura atat de sus cum nu am avut nicodata curajul sa cred ca se poate intampla. Si nu a fost nevoie decat de rabdare...
Photo Credit: The Storyalist
