Ma asez a nu stiu cata oara in fata tabletei sa scriu. De data asta mi-a iesit, m-am apucat. Am plecat la mama acum doua saptamani, sa o vada Carol, sa mearga in vacanta in vizita la bunica...n-am luat tableta, banuiam ca n-am timp...nu prea am avut, dar strecuram 3 randuri ici, colo...de cand m-am intors, ori n-am putut pentru ca am avut program de joaca, ori n-avea tableta baterie... azi mi-a iesit. Luni, 8:43, m-am asezat si scriu. 

Aproape ca s-a dus vara, si cand ma gandesc asa, automat zic: "of, s-a mai dus un an!" Nu stiu de ce gandesc asa...poate ca mi se pare ca timpul se scurge mai repede, poate ca avand un copil sunt mai ocupata si nu imi dau seama cat de repede fugim noi prin timp. Vad atatea schimbari frumoase in Carol si imi creste inima de bucurie, dar tot atunci se face mica cat un purice cand ma gandesc cat de repede a trecut de la bebelus mic si dragalas la: "Lasa-ma, mama, sunt ocupat cu dinozaurii! nu sunt pregatit sa te pup! nu vreau!" sau" Vreau sa te iubesc, mami!"

Da...am trecut prin timp, ca vantul si ca gandul si ma apropii tot mai tare de cifra 40. Anul acesta m-am gandit mult la evolutia mea, la viata mea, intamplari, oameni, prieteni sau fosti prieteni, ma intreb des unde am gresit in anumite relatii cu oamenii, daca puteam sa fiu mai buna sau mai intelegatoare... a fost o vara de retrospectiva...

Sunt usor melancolica azi, pentru ca nu ma asteptam sa mai fiu dezamagita de oameni. Credeam ca am ajuns la varsta la care ai toti peretii securitatii emotionale bine structurati, ca oamenii nu mai au cum sa te atinga atat de dureros, dar iata ca da, se poate si e tare neplacut. Dar, mai sunt si oameni acolo in umbra care apar si te ajuta, te sustin, oameni la care nu te asteptai. Cumva balanta isi gaseste echilibru, dar ranile si dezamagirile pot schimba foarte mult un om. Te fac sa devii neincrezator si sceptic si astea doua combinate iti fura puterea de a te bucura de lucrurile mici si simple. 

Acum, intr-o nota mai vesela, ma pregatesc sa fiu nasa de cununie, a doua oara in viata mea. Se marita sora mea mai mica, sunt nespus de bucuroasa pentru ea si sper sa aiba parte de o zi magica, frumoasa si de neuitat. Am mari emotii, pentru tot. Eveniment, statutul meu, pentru ea... cred ca am eu mai multe emotii decart ea si, ma bucura treaba asta! Miresele ar trebui sa fie relaxate si bucuroase pentru acest moment, nu zuze stresate si isterice! :))

Vara aceasta n-am calatorit, am fost la mare de vreo 2 ori si cam atat. Ma uit cu jind pe instagram la toate imaginile si video-urile de calatorii, apoi ma gandesc ca am avut o vacanta de vis in Maldive la inceputul anului, ca am un proiect care cere si tot cere resurse financiare si abia astept sa-l termin, sa ma bucur de el si sa va arat si sa va povestesc ce, cum si de ce am ales asta, care a fost parcursul si asa mai departe, ca am timp sa calatoresc si a devenit ceva mai usor si cu Carol, dar de melancolia asta tot nu scap si sunt sigura ca vine de la acest mic 40 care ma sperie oarecum! 

Mi-am notat in telefon, in notite, niste subiecte despre care as vrea sa scriu si sa povestim impreuna... dar dupa cum decurge ce scriu azi, se pare ca nu sunt in totalitate pregatita pentru asta! Doamne, parca as fi Carol: "Nu sunt pregatit pentru asta, mami!" :))

Voi? Cum v-ati petrecut vara? Pe unde ati calatorit?