Iata-ma in avion, in drum spre Atena. Stau singura pe 3 locuri si e wwwooooowww! Plec cu o gasca de oameni cool la ceea ce va fi experienta anului, pentru ca Iqos organizeaza niste....experiente cu adevarat experiente!!!

Si cum stau eu asa si ma uit la Fetele Gilmore (a nu stiu cata oara pentru ca le ador), imi scot din posetuta mica sticla de prosecco (hei, am cumparat-o din aeroport, nu am venit cu ea de acasa, da???) si paharelul de plastic cu picior (tot din aeroport) si alunele (pe alea le-am luat de acasa) ... ma uitam la femeile astea minunate cum povestesc intre ele, rad, glumesc... si mi-am dat seama ca sunt singura care e cu ochii intr-un serial si mananca sendvisul servit in avion - dar, jur, am o slabiciune pentru serial si mancarea din avion! Mi se pare delicioasaaaa, nu stiu de ce, dar e mica placere vinovata. Ah, plimba-ma cu avionul dar nu-mi da nimic de rontait, ca mooor. Hmm...si, ca sa recunosc pana la capat, eram convinsa ca cei de la compania cu care zburam nu serveste nimic in avion si iata ca mi-am luat niste alune, sa am ce rontai, doar alune, da? Atat mi-am pus la pachet...si cand mi-au dat sendvisul am fost reticenta. Eu nu mananc rosii uscate, dar acest sendvis cu sunca de curcan, cascaval si pesto de rosii uscat a fost absolut delicios. Eu va spun, e ceva cu avioanele si mancarea din ele....e o conspiratie!!! :))) si ma distrez enorm de gusturile mele culinare din avioane! :)))

Si, in toata placerea asta a mea, nu ma pot bucura cu totul, pentru ca ma simt... nu stiu...asa, intr-un fel...ciudat

Si cum incerc eu sa nu ma mai gandesc la trairile mele descrise mai sus si sa ma bucur de placerile mele vinovate, dau de stewardezele grecoaice...Doamne fereste...te-ar manca din priviri. Au un stil de a iti oferi sau cere lucruri ca iti vine sa te ascunzi sub scaun. Jur. Dar, imi amintesc, prea tarziu din pacate, ca si eu ma pot comporta la fel, pot avea aceasi atitudine, rautate sau scarba in privire cum au ele. Dar, never mind, sa fim more lady like. Adica, sa fim doamne, doamne, in romana... :)))

Cu toate astea, m-am simtit ok in acest zbor pe durata lui de 1h35min nu m-am gandit decat de 3 ori la Carol, m-am simtit vinovata ca am plecat, ca sunt singura fara ei, ca mancat (am descris mai sus de ce si cum) doar vreo 15 min, in rest am incercat sa ma bucur cat putut de mult.

Sper ca zilele care urmeaza sa fie mai mai relaxante, cu mai putine sentimente contradictorii (moooor cu ele, dar ma incearca din minut in minut)... dupa experinetele trecute cu Iqos, sunt convinsa ca va fi iar o experienta care imi va marca viata, asa cum s-a intamplat acum ceva ani, cand alaturi de Iqos am fost la Formula 1 la Monaco.... 

Revin cu povesti, sentimente, emotii, trairi....