Au trecut 2 ani de cand nu am mai deschis blogul...si sincer tot mereu imi doream sa scriu. Imi venea in cap cate o idee si ziceam...ce subiect bun despre care sa scriu... si vorbele pluteau in eter, caci nu notam nicaieri si uitam...

 Aseara, stateam in patsi ma gandeam, cum fac mereu, am scris in mintea mea o postare foarte cool pentru blog, azi m-am trezit si n-am nici cea mai mica idee despre ce scriam cu mintea mea obosita.

Blogul este ceva foarte important pentru mine, pentru ca de-a lungul timpului, mi-a fost de ajutor, ca sa nu zic ca mi-a fost alaturi, desi prin absurditatea afirmatiei, chiar asa e. Fie ca am defulat aici de probleme, le-am expus intr-o forma sau alta, mascate sau nu, fie ca mi-a fost o sursa de venit atunci cand am avut nevoie, fie ca am citit o vorba buna de la voi cei care cititi si acum aceste randuri, cumva blogul a fost un prieten foarte bun. 

De cand Carol merge la program lung la gradinita, mi-am dat seama ca am foarte mult timp liber, ca am atatea lucruri de facut, lucuri pe care mi le doream sa le fac...asa ca, saptamana trecuta am inceput sa lucrez la decoratiuni pentru casa iubibila (o casa pe care o renovez la Constanta) si azi, luni, am deci sa ma intorc catre prietenul meu, blogul.

Inca incerc sa imi dau seama despre ce as putea povesti aici cu voi, dar stiu, ca in timp, cu siguranta voi gasi cate ceva de povestit si discutat si relatat... Pana atunci, ma bucur sa va spun si sa aflu si eu in acelasi timp, ca blogul este inca citit si pentru asta, va multumesc! CHAPEAU!