Unul din romanele mele preferate este "Panza de paianjan" al Cellei Serghi. Este cartea aceea care mi-a ramas intiparita in minte datorita descrierilor superbe. Ma regasesc foarte mult in paginile cartii. Nu stiu de ce, poate pentru ca scriitoarea este constanteanca si vorbeste foarte mult de mare. Poate pentru ca dorul de mare si linistea pe care o gaseste personajul in culorile marii, sunt sentimente pe care le traiesc si eu destul de des. Poate pentru ca vacantele petrecute la Mangalia si Balcik ale personajului, imi amintesc de vacantele mele de la malul marii, pe vremea cand eram o copila si lucrurile erau cu totul altfel. Atunci la mare gaseai liniste. Energie. Soare si inocenta. 

In fiecare weekend in care plec la mare, este imposibil sa nu merg pe firul amintirilor si sa nu retraiesc cateva din sentimentele descrise in carte. Chiar daca weekendurile la mare azi inseamna mai mult Loft si discoteci, ca sa fii in "trend", imi e dor de fiecare data de perioada copilariei mele la mare. Tot prin prisma acestui roman, si nu numai, m-am indragostit de Balcik. Balcikul pe care il vazusem ca si copil, e la fel de diferit astazi, si parca nu se regaseste deloc in amintirile mele. Mai putin imaginea romantica a castelului de pe malul marii.

 Cand am fost acolo, acum cateva saptamani, mi s-a parut ca merg pentru prima data. Este un loc minunat, insa marketingul masiv strica tot ceea ce acel loc avea mai frumos. Linistea. Istoria lui. A devenit acum un loc banal pe care oamenii nu stiu sa il aprecieze. Comentariile celorlalti turisti romani, pe mine m-au socat. Faptul ca luau in deradere pe cea care ne-a fost regina. Ca nu intelegeau stilul de viata de atunci si glumele proaste, mi-au stricat toata placerea de a vizita acel loc plin de istorie, unde odata a trait regina Romaniei.

Asa ca daca vrei vreodata sa vizitezi Balcikul, inarmeaza-te cu rabdare pentru marketingul de acolo si pentru inculti. :)

Va las mai jos cateva fotografii cu gradinile, castelul si peisajele superbe de la Balcik. 

xoxo