Imi amintesc, cand citeam jurnalul lui Mihail Sebastian, povestea ca in unele dupa amiezi, statea pur si simplu si asculta muzica, simfonica mai exact, arii nou iesite pe piata muzicala, dupa care la serate sau intalniri discutau despre ele…

Azi, nu am aprins televizorul, am pornit pick-up-ul si l-am ascultat pe Pavarotti. Nu am eu cea mai mare cultura muzicala, adica, e aproape spre deloc, dar intotdeauna mi-a placut acest minunat tenor. De mica il ascultam prin casa, prin prisma mamei, nu va imaginati ca aveam inclinari atat de culturale, mai ales ca mie imi placea sa-i sparg urechile mamei cu Adrian Minune si Adi de la Valcea, ca nah, erau un nou trend si nu erau atat de blamate manelele… intre timp lucrurile s-au schimbat, dar asta-I alta poveste! 

Si, iata-ma stand linistita si ascultand aceste piese peste care timpul parca nu trece niciodata si inchid ochii si ma plimb prin frumoasa Roma sau admir cladirile minunate ale orasului Milano. Pavarotti cu vocea lui calda, ma face sa visez pe Nessun Dorma si ma plimba prin frumoasa Italie. 

Cred ca acum niste ani, asa ceva pentru mine era de neconceput. Nu as fi avut rabdare sa stau sa ascult muzica fara sa ma uit in acelasi timp pe instagram sau facebook, sa fac ceva treaba… azi, pur si simplu am stat, am calatorit cu ochii mintii si am vorbit cu mine si cu sufletul meu. 

Desi eram putin tristuta pentru ca am avut o saptamana mai ciudata, o dimineata incarcata de sentimente si trairi mai putin placute, cumva tot cu mine am fost nemultumita. Asa ca m-am asezat si m-am certat, m-am inteles si mi-am promis sa incerc sa nu mai iau asupra mea toate greselile altora, sa nu mi le mai asum si sa fiu mai atenta cu ce ma incarc. 

Sunt bine acum, ma duc sa il iau pe Carol de la gradi si sa il iubesc si sa il alint. 

Maine implineste 4 anisori si sper ca ziua de maine sa fie una minunata pentru el, de care sa isi aminteasca mult timp!

La multi ani, pui de om!

Un weekend minunat sa aveti!