M-ai gasit intr-un camp cu flori, presarat cu amintiri si lacrimi dulci-amare. Ai aparut ca soarele dupa furtuna, mi-ai aratat stelele dupa ce ai gonit norii cenusii...

 

 

Vantul imi suna in urechi... e vocea ta care ma cheama... Pasesc cu ochii inchisi caci stiu ca este singurul drum spre casa...

Caldura bratelor tale ma poarta pe carari desenate cu praf de stele, visele mele sunt iarasi line si pline de zambete. Alerg spre tine ca un puf de papadie, ma las purtata de muzica gandurilor tale, fara sa imi pese de maine, ieri sau niciodata... Acolo este linistea mea, motivul pentru care imi zambeste sufletul in fiecare seara cand zaresc din departare ochii tai plini de vise si sclipiri de melancolie.

Nu mai gandesc ci plutesc printre norii vietii, ca un fluture ce isi cauta floarea...

Orizontul meu s-a largit, e acum in culori, ca un curucbeu ce imi da un impuls de a ma arunca in marea de sentimente si trairi colorate.

Sarutul tau cu gust de ciocolata ma face sa ma cutremur, stiu ca nu gresesc cand ma lipesc de pielea ta cu miros de mare...

Vreau sa ma prinzi caci am pornit in zbor catre tine, iar aripile mele nefolosite obosesc repede... 

 

 

Alergand pe dealuri...