Optimismul. Se spune ca nu trebuie pierdut niciodata. Il tii langa tine, intr-un buzunar, sau intr-un port-fard in poseta si cand ai nevoie de el, il scoti, iei din el cat poti cuprinde cu varfurile degetelor si il imprastii in jurul tau. Efectul? Zambesti, gandesti pozitiv si mergi mai departe plin de curaj. 

Dar ce faci, cand saculetul tau de optimism, este mai mult de jumatate gol? Cand aproape se termina? Mergi la supermarket si iti cumperi altul?

"Ne pare rau, dar stocul de optimism s-a epuizat! Mai ales, acum la sfarsitul anului cand toata lumea a dat buluc si a vrut optimism. Incercati la anul, prin martie..."

M-am gandit sa sun un prieten, sa imprumut putin, pentru ca ce am eu, nu imi ajunge... dar, uneori si prietenii sunt zgarciti cand vine vorba de optimism. Mai ales la sfarsitul anului, cand toti au nevoie. Sa intre in anul nou, plini de optimism. :)

De mine, se pare ca s-a agatat ghinionul. Ca un purice. Musca cand te astepti mai putin. Praful de optimism, l-am folosit pentru a vindeca muscaturile. Si s-au vindecat, majoritatea. Dar cum scap de el? Are un fel a parte de a musca din tot ce mi se intampla frumos, parca ma pune la incercare, sa nu ma bucur din plin de tot ceea ce este minunat in viata mea. Am incercat toate metodele, sa scap de el, dar of, al dracului este puricele asta! 

Anul nou, ma prinde cu un purice in suflet, cu prea putin praf de optimism sa scap de el, dar inconjurata de praf de stele (despre el vorbim alta data) care ma lasa, totusi, sa visez frumos! 

Sfatul meu? Aveti grija de saculetul vostru de optimism, nu il folositi pe lucruri inutile si pe dorinte materiale, iar in anul ce vine sa il cumparati din timp. Nu asteptati pana la sfarsitul anului, pentru ca s-ar putea ca stocul sa fie epuizat! 

La multi ani!