Am iesit aseara in oras. Prima data dupa ce s-a aplicat legea antifumat. N-am obiectii la aceasta lege, ea este in vigoare in Europa de ani buni. 

Mi s-a parut totusi ceva ciudat. Altfel. Adica, de cate ori am fost plecata din tara, in orase unde nu se fumeaza in spatii publice, n-am avut niciodata o problema sa ies afara sa fumez. Ba o faceam chiar des si mi se parea ceva chic in toata treaba asta. 

 Acum, a fost un inconfort total. Nu pot gasi neaparat o explicatie, dar cert este ca nu aveam vibe-ul acela de ... modern. De placut. Mi se parea un chin. 

Poate obisnuita ca pot fuma in localuri si senzatia ca la noi nu se va aplica legea asta. Poate faptul ca era mai rece afara. Nu stiu exact...dar lipsea ceva din chic-ul fumatului in fata restaurantului, pe care l-am practicat in multe orase europene.

Dar un lucru este cert, o sa ma obisnuiesc sa fumez in strada, in fata localurilor in care voi manca, dar cu siguranta voi renunta la a mai lua micul dejun in oras. Pentru mine, sa beau cafeaua de dimineata si sa fumez, este ca un ritual. Ritual la care inca nu sunt dispusa sa renunt. Care imi place. Care imi face diminetile frumoase si linistite. Care imi da acele cateva clipe cu mine in care imi ordonez gandurile si imi fac planuri pentru ziua in curs. Voi renunta la a mai merge in cafenele, unde imi placea sa stau si sa scriu pe blog. Scrisul pentru mine este asociat cu aprinsul unei tigari, cu curatarea tastaturii de scrum, cu pauza de a aprinde o tigara si a-mi ordona ideile... 

Sper sa (re)gasesc chic-ul si placerea de a fuma in fata restaurantului pe care le-am simtit de atatea ori in Paris sau Londra...