Am auzit recent pe cineva care spunea ca…de fapt barbatii nu se gandesc la nimic. Poate. Sau cel putin, daca se gandesc la ceva, nu vor sa impartaseasca cu noi. Femeile, adica noi, ne gandim in schimb, la un infinit de lucruri pe minut. Problema e, ca vream sa le si impartasim. Uneori, lucruri cu adevarat pertinente, si da, de cele mai multe ori, avem dreptate. Dar, ganditul asta prea mult cred ca uneori ne duce in niste situatii… de-a dreptul ingrate. Pentru ca ajungem sa amestecam lucrurile, sa facem scenarii, sa ne “imagina ca”… si asa mai departe… si ce sa vezi – na probleme.

Ei, doamnelor, ce facem noi in situatia asta? Stop gandit? Cred ca ar trebui sa ne ocupam timpul cu ceva mai util care sa ne ascuta mintea, sau ceva care sa ne relaxeze, si astfel gandurile noastre vor fi mai…ordonate.

“Sotul meu imi spune ca vorbesc prea mult. Dar ce sa fac, daca am atatea pe cap si in cap, cui sa le spun?” Mda…uneori si prietenele sunt satule se le auda, asa ca domnilor, pana la urma asta este una din menirile dumneavoastra, de a ne asculta vorbind vrute si nevrute, probleme fundamentale la 2 dimineata si vesnica si eterna intrebare: “Da’ tu ma mai iubesti?” :)

Iar raspunsul nu trebuie sa fie unul simplu, cum ar fi: “Da, normal” Ci dezvoltat si elaborat, cu de ce asa si cum si cand si unde si asa mai departe. Da, suntem dificile, dar cred ca ganditul asta al nostru, la ore imposibile ne face mai fermecatoare. De fapt, cred ca asta este unul din misterele pe care barbatii nu il pot descifra. “De ce gandim asa de mult”. Sunt sigura ca nici noi nu stim de ce o facem. Dar o facem! :)