Oricum ar fi, mereu astept ceva. Probabil toti o facem, dar nu vreau sa vorbesc in general, ci despre mine. Uneori, nici nu stiu exact ce anume, dar astept ceva.

Se spune, ca de fapt, daca stai si astepti nu va veni nimic, sau cel mai posibil, sa treaca pe langa tine fara sa iti dai seama. Dar cred, in fond, ca si in momentul cautarilor, tot asteptam ceva.

Asteptarea. Nu-mi place sa astept. Sa stau degeaba. La doctor de exemplu. Simt nevoia sa fac ceva. Vad de multe ori oameni, stand linistiti, asteptandu-si randul. Cum faceti oameni bun sa fiti atat de linistiti??? Urasc sa-mi astept randul sa intru undeva…mi se pare ca minutele, secundele nu mai trec si ca pierd vremea… O tampenie stiu, dar…

Asteptari. Aici e altceva. Imi place sa am asteptari, chiar daca de multe ori am parte de dezamagiri sau deiluzii. Asteptarile, ma fac sa visez. Sa vreau mai mult. Si atunci tind sa lupt pentru ceea ce astept. Pentru ca vreau sa se materializeze asa cum am visat. Se intampla rareori sa fie asa, dar si atunci cand un vis devine realiatate, sentimentele sunt de nedescris.

Acum astept si am asteptari. Urasc si ma bucur in acealsi timp. Ce se va intampla? Nu stiu. Dar posibilitatea de a visa cu ochii deschisi, nu mare niciodata. Si dupa cum bine stim, visele nu ni le ia nimeni nicodata!