Scriu, scriu, scriu…

Mii de pagini in alb, cu sentimente neclare
despre visare si zbor, in bratele tale.
Un gest, o privire, o vorba si un gand
sunt tot ce imbraca, acest suflet plapand.

Cu ochii in lacrimi privesc catre luna,
Astept doar un semn ce poate sa-mi spuna
Ca visul i-aievea… te-am gasit prin furtuna
De lacrimi si stele, eu sunt aici, chiar daca tuna…

O raza de bezna imi mangaie aripile
Ce-mi poarta in zbor toate valurile,
Catre usa deschisa a sufletului trainic,
inchis prea devreme ochiului tainic…

Atingerea calda a mainilor albe, ma poarta spre campuri
De mii de flori dalbe, cu zumzet de anotimpuri
Ce-anunta cu freamat de fericire, un strop de iubire…
Un zambet, o voce si-un cantec ce rasuna…fericire.

Am plans, am ras si te-am atins, am invatat sa zbor
spre a ta sarutare, chiar daca ar fi sa mor.
Noiembrie vine, trist si apasator,
Iar buzele-mi calde, tare ma dor.

O clipa mai vreau, sa-ti spun c-al meu vis
Va duce-acest spirit in paradis…
Canta, danseaza, creeaza o lume nocturna
Unde vei putea intalni, aceasta nebuna.