Uneori framantarile nu-mi dau pace… nu va imaginati cine stie ce… dar mereu, fara sa vreau, sunt invadata de ganduri.

Uneori vise si sperante, altele reale si apasatoare. De aici intrebari. Uneori fara raspuns. Alteori, un strigat de ajutor si gaseti unde te astepti cel mai putin, acel raspuns pe care vroiai sa il auzi. Si apoi? Ce faci? Ai raspunsul in causul palmelor si nu stii ce sa faci cu el. Il tii ascuns pana iti vine vreo idee pe care sa o cantaresti de mii de ori, sau zbori cu el pe taramuri nebanuite, unde te poarta instinctul?

O simpla alegere… de altfel, chiar asta suntem. Asta traim. Rezultatul propriilor noastre alegeri. Vis sau realitate? Poveste sau viata? Mereu am crezut ca povestile se pot transforma in viata, in real, in palpabil… Si daca n-am gresit? De ce sa nu ne cream propria poveste pe care sa o traim cu pasi marunti, de care sa ne bucuram clipa de clipa, din care sa savuram fiecare moment de singuratate!?!

Pasi marunti si savoare… rabdare si visare. Viata! :) Eu…