De cand am implinit 30 de ani mi s-a parut extrem de amuzant sa zic, an de an, 30+. Da sunt 30+ de cativa ani, dar cred ca nu am realizat pana acum ca prioritatile si responsabilitatile se schimba. 

Mereu ne-am gasit linistea si ne-am ascuns in bratele parintilor de diferite responsabilitati, si banuiesc ca inca am face-o. E mult mai bine si mai usor sa iti dea rezolvare mama si tata in unele probleme, dar ajungi la o anumita varsta cand nimic nu te mai fereste de infruntarea lor. Cand iti dai seama ca problemele adultilor sunt de acum si ale tale si nu mai ai cale de scapare. 

E ciudat placut si nu chiar. :)

Am fost si probabil voi fi intotdeauna genul de persoana copilaroasa si visatoare, careia viata i se pare o poveste. Si nu mi se pare neaparat rau, dar atunci cand adevaratele probleme apar, fie in viata ta sau a prietenilor, iti dai seama ca nu e o poveste. Ci e realitatea in care toti traim. Realitate pe care unii reusesc sa si-o faca mai frumoasa, altii mai superficiala, altii mai urata... Dar este o realitate, nu o poveste, nu un vis. 

Probabil ca par imatura, poate chiar sunt, sau poate doar am fost ferita de adevaratele greutati ale vietii sau poate am fost norocoasa sa nu stiu ce inseamna cu adevarat suferinta. 

Dar, am invatat, si ma tot repet in gandurile mele scrise catre voi, ca familia este cel mai important lucuru in viata. Nu masina, nu casa, nu hainele sau pantofiorii, ci familia. Iar prietenii, e mai bine sa ai putini si adevarati, decat multi si care iti sunt alaturi doar la bine. Si, trebuie sa inveti si tu la randul tau sa fii un prieten adevarat, atunci cand cineva are nevoie de tine. Neconditionat. Fara sa ai asteptari. Doar sa fii un prieten bun. 

Azi, am 33 de ani. Am o familie frumoasa, un iubit extraordinar, niste prieteni foarte misto de la care am ce invata mereu si pe care ma pot baza cu adevarat. Azi, am 33 de ani si o viata frumoasa, asa cum e ea, cu bune si rele. 

Tu, ce mai faci? Cum e viata ta?

xoxo

Ne-am suit in avion si am plecat. A fost prima oara cand am reusit sa plecam toate trei, doar noi trei asa ca fetele, undeva.

Dina si-a serbat ziua de nastere in Atena. Isi dorea foarte mult sa vada Acropolele, asa ca i-am indeplinit dorinta. Am fost sa gustam putin din istorie, sa facem cunostinta din nou una cu cealalta, si sa bifam o aventura asa intre surori. 

Stiti cum este vorba aceaa: "ochii care nu se vad se uita?" Ei bine, iata ca ni sa intamplat si noua. Trei persoane adulte, sau ma rog, doua si una in devenire (Demi, chiar te iubesc) ne-am cunoscut acolo, din nou. Distanta ne-a indepartat putin, ne-a instrainat iar aceasta excursie a fost momentul pentru a ne redescoperi una pe cealalta, pentru a ne apropia din nou. 

Si asta s-a intamplat. Mi-am redescoperit surorile, mai mult pe cea mare, cu ea m-am vazut mai rar, m-am apropiat de ele. Am ras amintindu-ne de copilarie, am povestit ce se intampla in vietile noastre, am ras, am glumit, am vizitat, am facut poze, ne-am facut amintiri noi. E foarte tare sa ai mai multe surori si un frate. Chiar daca el nu a fost cu noi, pentru ca fost "a girl thing", este mereu in grija noastra. A toate trei. 

Am realizat cat de misto este sa ai o familie mare si cat de important este sa iti faci mai mult timp pentru ei. Cat de bine e sa ii ai alaturi sa te cunoasca si sa iti cunoasca viata. Cat de bine e sa ai cui sa ceri ajutorul pe care il vei primi neconditionat, pentru sangele apa nu se face si pentru ca tot ce conteaza in viata asta este familia. Fie ca este familia in care te-ai nascut sau pe care ti-o construiesti, adevaratele valori in viata sunt cele din jurul familiei, a iubirii si a intelegerii, caci toate astea la un loc, ne fac oameni adevarati. 

Si eu am o familie mare si frumoasa, de care sunt foarte mandra. 

Va las cateva poze din scurta noastra vacanta. 

p.s. Faceti-va mai mult timp pentru familie! Ea este cea mai importanta!

xoxo