Am fost acasa. Adica am fost la Constanta. Am petrecut cateva zile cu ai mei. Dar, cum nu am mai fost de ceva timp acolo, sunt constanteanca mai mult bucuresteanca, nu prea mai stiu locurile in voga de acolo.

Dar, din vorba in vorba, am auzit de restaurantul Aquario, amplasat aproape de faleza plajei Modern, undeva in spatele Irish Pub-ului (banuiesc ca majoritatea cunoaste acest local) - strada Stefan cel Mare nr.2, Constanta. 

Este situat la etajul 5 al unei cladiri si are o panorama extraordinar de frumoasa. Restaurantul este amenajat foarte frumos si elegant, m-am simtit un pic underdressed, nu de alta dar iesisem la plimbare, si adidasi intr-un restaurant este de prost gust. Mi-am zis, nu-i nimic, ma simt si eu turist in orasul natal, desi nici asta nu este o scuza! 

 Mi-au placut mult tavanele pe care erau prinse oglinzi

Dupa ce am comandat de mancare si ni s-a turnat un pahar de vin, bine inteles ca urmatoarea intrebare a fost: "Trebuie sa coboram 5 etaje sa fumam?" Ei bine, nu! 

La etajul 6 al aceleiasi cladiri exista o cafenea cu o terasa descoperita, care permite clinetilor restaurantului sa fumeze! Aleluia! 10 puncte de la mine! :) Iar panorama de acolo este la fel de frumoasa si linistitoare. Am stat acolo nu cat sa fumam o tigara, ci 2 si ne-am luat la vorba, pentru ca spatiul era unul linistitor si primitor. 

Intorsi la masa, se pregatea pestele. Lup de mare la sare cu legume la gratar. A fost filetat si dezosat in fata noastra, iar rezultatul din farfurie, pe langa ca arata foarte bine, a fost si foarte gustos. 

Salata verde cu scaglie de parmezan

S-a mai comandat:

• Piept de rata pe pat de piure (cu un sos, nu stiu exact de care) - care a fost foarte bun. 

• Muschiulet de porc cu piuree de cartofi dulci. Eh, aici o mica problemuta, lasand la o parte faptul ca noi nu prea suntem invatati cu cartofii dulci si nu ne place gustul, carnea de porc nu a fost foarte bine gatita. A avut alaturi si un sos   (de unt?) cu boabe de cafea. Nu am gustat mancarea, dar nu a fost apreciata de persoana care a comandat-o.

• Apoi, scoicile mele. Scoici in sos de vin. Au fost foarte bune. Putin prea picante pentru gustul meu, dar bune!

• Desert, nu am luat decat eu. Panacota cu sos de cirese amare. DE-LI-CIOS! Mi-a placut la nebunie. 

Servirea a fost foarte ok. Ospatarul amabil, atent si stia sa isi faca treaba asa cum trebuie.

Daca weekendul acesta sunteti prin Constanta si vreti sa mancati bine si sa aveti si o panorama, va recomand cu caldura acest restaurant! 

xoxo

Povestea cantaretei si actritei Dalida, este una destul de trista. Pentru cei care nu o cunosc, sigur, macar o data au auzit una din cele mai faimoase piese ale ei cantate impreuna cu Alain Delon - "Parole, parole", pe care o auziti acum pe fundal.

A avut o cariera foarte frumoasa premiata de doua ori cu "The World Oscar of success of the disc", a primit peste 70 de "Discuri de aur" si a fost prima cantareata premiata cu "Discul de diamant", insa viata ei personala a fost nereusita, cu un iubit care s-a sinucis, dupa o tentativa proprie de a se sinucide, sta cateva zile de coma, apoi revine pe scena. Stralucitoarea ei viata publica contrasta cu viata personala in care esecurile erau unul dupa altul. A pierdut mai multi prieteni si iubiti in urma sinuciderilor. 

Pe 2 mai 1987 se sinucide si ea, lasand in urma un bilet in care spune: "La vie m'est insupportable... Pardonnez-moi" (Viata mi-a devenit insuportabila...Iertati-ma).

Descoperind bistroul Le Moulin de la Galette

O poveste destul de trista, pe care am aflat-o luni seara, cand am fost in restaurantul in care Dalida a mancat timp de 20 de ani seara de seara. Le Moulin de la Galette amplasat in apropierea casei artistei. Un restaurant plin de istorie, care a pornit in secolul 17 ca si moara, pictata de artisti precum Renoir, van Gogh si Pissarro. Cel mai faimos tablou fiind cel al lui Renoir - Bal du moulin de la Galette.

Denumirea vine de la "galette" - o paine neagra pe care proprietarii moarei o faceau si o vindeau alaturi de un pahar de lapte. Mai tarziu, prin 1830, inlocuiesc laptele cu un pahar de vin si transforma moara intr-un cabaret foarte cunoscut si frecventat de catre parizienii vremurilor respective. De-a lungul timpului, moara a fost folosita ca si cafenea in aer liber, music-hall, studiouri tv, iar acum este un bistro.

Am avut norocul sa stam fix la masa la care Dalida manca, singura sau alaturi de prieteni. Pe masa exista o placuta pe care scrie: "Dalida, acest loc nu te va uita niciodata".

Un mic bistro, intim, cu mancare... bunicica, dar care merita vizitat, daca esti la Paris, pentru ca dupa masa poti face cativa pasi si sa vezi, pe dinafara, casa in care Dalida a locuit foarte mult timp, iar apoi te poti duce pe treptele de la Sacre Coeur pentru privelistea nocturna. 

Tinuta mea:

• Palton Diva - Diva Charms
• Rochie Nissa
• Sandale Atelier Faiblesse
• Geanta Chanel wallet on chain pink