Uitasem cum e...chiar uitasem. Au trecut atatia ani de cand n-am mai fost singura intr-o vacanta incat, in timp ce faceam bagajele traiam doua sentimente contradictorii. Unul, eram foarte fericita si ma bucuram ca plec intr-un oras pe care il iubesc, imi place si ma fascineaza. Al doilea, imi era teama. Teama ca nu am langa mine pe acel cineva cu care sa impartasesc sentimentele frumoase pe care le traiesti intr-o vacanta, momentele dragute, glumele si intamplarile bune sau rele de pe drum...
"Mi se pare ca m-am trezit din morti. A fost o moarte lunga, uneori ca un vis, ca un basm, ca un joc.
La inceput parca am fost legata la ochi, dusa de mana. Apoi am capatat alti ochi. Si bratele, si sufletul au fost incatusate intr-un lant care parea fragil, dar care s-a dovedit cat se poate de trainic. O clipa, m-am zbatut. Viata nu se voia infranta. Am incercat sa rezist. Aripile se agitau ca ale unei pasari cu capul taiat.
Apoi, nu stiu cum m-am pomenit dincolo. Climatul aspru, dar si foarte dulce. Ma aflam pe marile inaltimi, pe piscurile celor putini, indragostita...
