Au trecut 2 ani de cand nu am mai deschis blogul...si sincer tot mereu imi doream sa scriu. Imi venea in cap cate o idee si ziceam...ce subiect bun despre care sa scriu... si vorbele pluteau in eter, caci nu notam nicaieri si uitam...
Vineri seara...l-am culcat pe Carol si iata-ma, ca nu m-am mai mintit ,asa cum am facut-o de nenumarate ori. M-am dat jos din pat si m-am asezat in fata vechiului meu prieten, computerul si, m-am apucat de tastat. Recunosc, pana sa ajung aici am parcurs un drum lung de convingere ca niciodata nu este prea tarziu sa te apuci sa faci ce iti place...dar ajungem si acolo. Pana sa ma apuc de tastat, cat imi tineam puiul in brate si el inchidea ochisorii si pleca cu stelutele in lumea viselor, am scris de vreo doua ori inceputul acestei postari, convinsa ca nu voi ajunge nici in aceasta seara aici, dar iata-ma!
